Semnul exclamarii  Acest site folosește cookie-uri pentru analiză, conținut personalizat și publicitate. Folosind acest site, confirmați că sunteți de acord. Vezi detalii.OK

Metode creative: Walt Disney

Metode creative

Ne dorim să fim creativi. Este o stare umană, o abilitate cu care ne naștem și pe care trebuie să o cultivăm pentru a putea depăși anumite situații sau pentru a aduce ceva nou în viața noastră. Fiecare dintre noi este creativ, mai mult sau mai puțin. Cu toate acestea există situații în care nu ne putem gândi la nimic nou. De cele mai multe contextul sau mediul este de vină pentru tăirea elanului creativ. Metoda Walt Disney ne ajută în depășirea acestui obstacol. 

Metoda creativă Walt Disney diferă de alte metode pentru obținerea ideilor noi. Ea ne propune o scufundare într-un mediu ce corespunde cu starea de imaginație necesară eliberării forțelor creative. Cum ar fi să vă gândiți la soluția unei probleme într-un mediu fantezist, cu multe culori? Un mediu în care nu există reguli, doar posibilități. Ideile vor începe să curgă.

În metoda Walt Disney există 3 roluri, fiecare cu acțiuni bine delimitate:

  1. Fantezistul – cel care vine cu idei și propuneri.
  2. Realistul – cel care încearcă să aplice acele idei în viața reală, folosindu-se de toate resursele
  3. Criticul – cel care pune la îndoială ideilă și încearcă să găsească punctele slabe.

Mai jos sunt modelele de cameră. Vă las pe voi să decideți care cameră, cui aparține

Metoda creativă Walt Disney Fantezistul

 

 

Metoda creativă Walt Disney Realistul

 

 

Metoda creativă Walt Disney Criticul

 

Fiecare personaj va fi încadrat în mediul potrivit atitudinii sale. Pentru fantezist este pusă la dispoziție o cameră plină de culori, de mobilă cu forme ciudate sau de peisaje din natură. Realistul are nevoie de o cameră foarte simplu mobilată: un pat, o masă, un dulap, toate în culori neutre. Criticul are nevoie de un mediu mai auster. O masă, un scaun și un loc unde poate scrie în picioare ar fi de ajuns.

După cum se observă această metodă necesită doar 4 persoane: 3 personaje și 1 moderator. Rolurile nu vor fi fixe. Se va prelua fiecare rol prin rotație. De obicei se poate observa ce persoană are afinitate pentru un anumit rol și acesta va rămâne fix. Ideea de baza este ca fiecare să beneficize de tot suportul pentru a își îndeplini rolul cât mai bine. Cum ar arăta un o dramă cu actori care râd tot timpul. Destul de ciudat...

Privind culori și forme diverse, interacționând cu ele sau privindu-le din toate unghiurile, ideie neașteptate și de mare efect își pot face apariția. Atât timp cât nu există reguli orice rezolvare este posibilă și ea poate fi transpusă în realitate după o anumite procese rafinare.

 

Cum decurge metoda.

Celor 3 persoane le acordăm câte un rol. Mai întâi ledăm puțin timp pentru a se acomoda cu mediul în care își desfășoară activitatea. Dacă există preferințe în privința rolurilor, ele for fi respectate.

Urmează prezentarea problemei de urmează a fi soluționată. Se trasează anumite linii în jurul căror să fie găsită o rezolvare. Se delimitează clar scopurile. Aceasta este treaba moderatorului.

 

Se trece la treabă.

Primul care intră în scenă este fantezistul. El are posibilitatea de a emite orice soluție. Cu cât mai multe cu atât mai bine. Pentru început el ar fi bine să își pună niștre întrebări.

  • Ce îmi doresc să se întâmple în această privință?
  • Care ar fi cea mi simplă rezolvare?
  • Știind că nu există reguli, cum aș proceda?

Urmează realistul. Treaba lui este să preia ideile visătorului și să încerce să le transpună în realitate prin orice metode. Rafinând fantezia el trebuie să vină cu ceva contret.Câteva întrebări sunt indicate pentru realist:

  • Cum aș putea face cel mai ușor acest lucru?
  • De ce resurse am nevoie?
  • Cum să fac să pară cât mai atractiv acest lucru?

Criticul va încerca să găseacă probleme în planurile realistului. De el va depinde succesul unei anumite idei. El va spune clar din ce motive acel plan nu va funcționa. Este bine să se cunoască dinainte toate riscurile. Și el are întrebări de pus:

  • Ce probleme ar putea apărea?
  • Ce nu văzut realistul sau fantezistul?
  • Cum ar reacționa oamenii la așa ceva?

Și procesul continuă. Dacă personajul critic are obiecții serioase, atunci ideea este întoarsă la fantezist pentru a își imagina un curs diferit al lucruilor. Pentru a veni cu soluție apropiată, dar mai bună.

Așa cum am spus, rolurile vor fi preluate prin rotație. Nu se știe niciodată în ce rol o persoană se poate comporta mai bine. În fiecare rol orice persoană are ceva de zis și ar fi bine să exploatăm toate posibilitățile.

 

Articol de Oprescu Gabriel.

  • 22.01.2014 12:52

Comentariu